iulie 12, 2009

Povestea merge mai departe

Am fugit in Vama. Posibil sa ma retrag pensionareste insa in 2 mai. Vreau sa lenevesc pe plaja cu o carte in mana, sa ma arda soarele pe obraji, iar noaptea sa stau intinsa pe nisip, sa privesc luna si sa ascult marea. Vreau sa fac ce simt si ce vreau. Sa imi simt sufletul liber. Asa, ca vantul...

iulie 07, 2009

Din nou

Din nou la inceput de drum. De ieri sunt oficial absolventa. Am luat 10 la licenta, am simtit satisfactia "incoronarii" unei munci indelungate, iar de azi... ei bine, de azi o iau de la capat, de la 0, cu altele. Satisfactia ramane in suflet, zambetul ca intotdeauna pe buze si pornim la drum.

In toamna plec din tara. Plec cu ideea de a ma intoarce. Doar ca nu se stie niciodata cand. Asta e una dintre partile interesante alte vietii - ca nu stii ce sau cine iti va mai iesi in cale. Unora nu le plac surprizele. Eu le astept cu bratele deschise.

Bon soir.

iulie 05, 2009

Everything in its right place

Save your happiness for tomorrow
And today we'll drown in your tears


L-am visat iar noaptea trecuta. Exact asa cum am fost... plecand zambind si ajungand crispati si tristi. M-am trezit cu acel gust amar pe care il cunosc prea bine. Mult prea bine. Si cu un nod in gat pe care stiu ca pot sa-l scot numai plangand. Degeaba incerc sa il inghit.

Daca mai vreau ceva din tot ce a fost? Da, cate ceva mai vreau. Nu stiu de ce parte se afla majoritatea. Probabil de partea celor pe care nu le mai vreau din moment ce am stat cuminte in banca mea fara vreo tragere spre banca lui. As fi vrut totusi, chit ca nu mai imparteam aceeasi banca, sa mai facem un schimb de creioane din cand in cand. Sa ne mai ajutam la un test sau macar sa ne mai aruncam cate un zambet.

Mi-e dor, recunosc. Mi-e dor de fiecare bucatica a trupului sau, departe de a fi unul perfect. A fost pentru mine. Am iubit fiecare milimetru. Mi-e dor sa adorm sa adorm in bratele lui. Mi-e dor sa il privesc in ochi. Mi-e dor sa il aud spunandu-mi... stie el cum... sunt cuvinte care rostite nu isi mai gasesc oricum sensul. Pentru ca noi le dadeam sens. Nu mi-e dor de noi. Noi am murit demult. Mi-e dor de el.

iunie 29, 2009

Un numar necunoscut

Azi ma simt fericita. Am un zambet sincer pe fata si bucurie in suflet.

Imi spunea cineva cat de important este sa ai un scop in viata. Fie ca e vorba sa ajungi miliardar, sa-ti gasesti marea dragoste sau sa faci 10 copii. Altii traiesc insa doar pentru clipa de fata. Altii doar pentru ca nu au de ales si asteapta sa se termine mai repede totul. Probabil ca multi dintre noi am termina totul acum si aici daca nu ne-am gandi la cei care raman in urma noastra. Cei care poate sunt fericiti dar a caror fericire le-o putem curma cu un singur gest. Cum ar fi daca s-ar ajunge ca la un joc cu piese de domino in care moarte unei persoane ar determina-o pe a celeilalte si asa mai departe?
In fond de ce dracu traim si ce e viata? Astea sunt intrebari cretine... blestemul celui care s-a nascut introspectiv, analitic. Asa, ca mine, de altfel. Am mai spus-o: fericiti cei saraci cu duhul.

Acum simt doar o stare de bine. Fara alte intrebari. In fond, asta cautam... fericirea... si cand o gasim, bine am face sa nu ne bagam picioarele in ea. Acum, ma bucur de aceste momente. No more, no less.

iunie 22, 2009

See you at the bitter end

Urmarea fireasca a unui concert Placebo nu ar trebui sa fie finalizarea lucrarii de licenta. Dar ce mai e firesc pe lumea asta? See you at the bitter end...

iunie 19, 2009

Zambeste

Am invatat in ultimii ani ca oamenii vin si pleaca din viata ta. Fie ca mor, fie ca aleg sa mearga pe un drum ce nu se va mai intersecta cu al tau, fie ca pur si simplu aleg sa iti intoarca spatele. Iar aceste momente nu ti le alegi tu. Pot sa vina oricand... atunci cand te astepti cel mai putin sau atunci cand ai nevoie cel mai mult sa ai sufletul plin. De ce zic de suflet plin? Pentru ca orice plecare inseamna automat un gol. Un gol pe care am invatat ca poti sa-l umpli doar tu, prin propria ta fiinta. O sa apara mereu alti oameni in viata ta. Dar ei nu vor putea umple golurile. Asa ca pana la urma de tine depinzi cel mai mult. Cauta in tine... Invata sa te iubesti. Invata sa ai incredere in tine. Dar cel mai important, fa in asa fel incat sa meriti iubirea si increderea.

Am invatat ca oamenii te dezamagesc. Promisiuni desarte, minciuni, rautate... o sa fie mereu. Am considerat mereu ca in povestea fiecarei persoane se gasesc lucruri care sa scuze rautatea, ipocrizia, indiferenta... Am incercat sa ajut si am cautat sa vad mereu ce este mai bun in fiecare. Si o sa continui sa fac asta. O sa continui sa iubesc, o sa continui sa ofer zambete... o sa continui sa traiesc. Si o sa invat sa ma iubesc mai mult. Pentru ca de aici incepe totul.

Zambeste, ai o viata intreaga in fata si trebuie sa treci prin ea cu capul sus.

mai 11, 2009

The pain song